AFEX » 24 дек 2010, 10:45
Articolul 642. Efectele stingerii obligaţiilor
1. Prin stingerea obligaţiilor, încetează raporturile juridice dintre părţi în partea ce se referă la obligaţia stinsă.
2. Dacă obligaţia este stinsă, debitorul nu este obligat să plătească dobînda şi penalităţile ori să repare prejudiciul.
1. Articolul dat, cît şi celelalte norme din acest capitol al CC, se extind asupra tuturor felurilor de obligaţii, indiferent de temeiurile apariţiei lor. Se are în vedere că normele indicate sînt comune pentru obligaţiile din contracte în cazul pricinuirii prejudiciului, obţinerii bunurilor fără justă cauză şi a altora.
Pe lîngă capitolul dat, normele privind stingerea obligaţiilor, sînt incluse în capitolul despre rezilierea şi revocarea contractului şi în capitolele cu privire la diferite forme de obligaţii, inclusiv şi cu privire la contracte.
2. Stingerea obligaţiei denotă încetarea raporturilor juridice dintre subiecte, care în urma stingerii obligaţiei pierd drepturile subiective şi obligaţiunile ce constituie esenţa raporturilor juridice obligaţionale.
Odată cu stingerea ei obligaţia încetează de a mai exista şi participanţii la ea nu mai sînt legaţi prin acele drepturi şi obligaţiuni care rezultau anterior din această obligaţie. Aceasta înseamnă – creditorul nu mai are dreptul să prezinte debitorului oarecare creanţe, bazîndu-se pe această obligaţie; părţile nu mai poartă răspundere conform acesteia; ele nu pot recesiona drepturile şi obligaţiunile sale în modul stabilit terţelor persoane etc.
3. Raporturile juridice obligaţionale, spre deosebire de cele reale, după natura lor nu pot fi nelimitate. În cursul realizării lor neapărat survine un asemenea moment în care ele se sting. Un asemenea rezultat survine în virtutea acţiunii dreptului de încetare a faptelor juridice ce comstituie temeiurile de stingere a obligaţiilor. Unele sting obligaţia din voia participanţilor la ea , satisfăcînd totodată interesul patrimonial al creditorului şi astfel atingînd scopul principal al obligaţiei. Aceste temeiuri conform naturii lor juridice constituie acte juridice (art.643, 651, 662, 665 CC). Alte temeiuri nu se referă la acte juridice, ci la fapre juridice şi sting obligaţiile indiferent de faptul dacă s-a atins sau nu scopul (art.660, 663, 664).
4. Se va ţine cont de faptul că obligaţia poate fi stinsă nu doar în cazul în care s-a atins scopul ei, dar şi atunci cînd aceasta nu a avut loc şi chiar în cazul în care acest scop este inaccesibil.
Articolul dat acordă posibilitatea de a concluziona că, în principiu, prin acordul părţilor, poate fi stinsă orice obligaţie şi respectiv prevede necesitatea unor temeiuri reale doar pentru stingerea unilaterală a obligaţiei. Temeiul stabilit de CC pentru rezilierea contractului urmează a fi interpretat în conformitate cu sensul stipulărilor legii. Articolul 773 indică: contractul nu poate fi reziliat decît în baze prevăzute de lege sau în urma înţelegerii dintre părţi, care sînt indicate în contract. De exemplu, în cazul încheierii contractului prin conexiunea la condiţiile contractuale standard formulate anticipat, pe care o parte contractantă (utilizator) le prezintă celeilalte părţi la încheierea contractului (art.712).
5. Se disting efectele stingerii obligaţiilor principale şi secundare (suplimentare). În urma stingerii primei obligaţii în mod automat se stinge şi cea de a doua. Stingerea însă a obligaţiei suplimentare nu are influenţă asupra valabilităţii celei principale. Această corelaţie poate fi ilustrată prin exemplul împrumutului unei sume de bani de către o parte şi plătirea dobînzii conform contractului respectiv – de către altă parte. Se are în vedere că stingerea datoriei (de exemplu, restituirea banilor luaţi cu împrumut) are ca urmare încetarea plătirii dobînzii (art.869). Dacă însă împrumutul a fost asigurat cu gaj, încetarea gajului nu îl lipseşte pe creditorul gajist de dreptul de a cere executarea obligaţiei: temei pentru cererea executării unei asemenea creanţe serveşte forţa obligaţiei principale.
6. Stingerea obligaţiilor nu exclude faptul că în legătură directă cu ea între părţi apare o nouă obligaţie, scopul căreia, conform regulii generale, este de a elimina desbalanţa ce a luat naştere între părţi.
În unele cazuri apariţia unei asemenea obligaţii este stipulată chiar în cod sau în lege. Astfel, conform art.908 CC, în cazul încetării relaţiilor contractuale locatarul este obligat să restituie bunul închiriat. În cazul stingerii obligaţiei iniţiale poate să ia naştere o obligaţie în urma bunurilor obţinute fără justă cauză.(art.art. 1392, 1393, 1395).
Чтобы стать умнее, нужно играть с более умным соперником.